Pilde cu tilc- Dragostea de mama

File din Pateric:

Familia creştină 37. O femeie a venit la duhovnicul ei: - Părinte, sotul meu mi-a spus aseară că m-a înselat cu o colegă de serviciu. I-am spus că nu vreau să mai locuiesc cu el, că vreau să plec la mama mea. - Îi pare rău pentru ce a făcut? - Da, îi pare. Doar el mi-a spus, că mie nu mi-ar fi trecut prin cap asa ceva. Dar nu vreau să îl iert. Nu meritam asa ceva. O să divortez. Duhovnicul încercă să o convingă să renunte la hotărârea ei, dar nu reusi. Îi spuse: - Stai în genunchi să îti citesc rugăciunea pentru divort. Femeie îngenunche si, spre mirarea ei, îl auzi pe duhovnic spunând o rugăciune ciudată: "Doamne, ne-am săturat să facem voia Ta, să tinem poruncile Tale. Nu ne ierta nouă greselile noastre, că nici noi nu iertăm gresitilor nostri". - Părinte, dar ce rugăciune este asta? Eu vreau să mă ierte Dumnezeu. - Nu se poate. - De ce nu se poate? - Dacă tu nu îl ierti pe cel care ti-a gresit, dacă tu nu îti ierti sotul, cum vrei să te ierte pe tine Dumnezeu? Întelegându-si greseala, sotia îsi sună sotul de la telefonul din fata bisericii. - M-am răzgândit, nu mai divortez. Îmi e foarte greu să te iert, dar… te iert. Sotul s-a bucurat foarte mult auzind aceasta. O iubea pe sotie si nu îsi putea da seama cum acceptase să o însele. Ridicându-se din păcat, i-a fost credincios sotiei sale până la sfârsitul vietii. Un frate din Libia a venit la avva Siluan, în muntele Panefo, si i-a zis: "Părinte, am un vrăjmas care mi-a făcut multe rele, că si tarina mea, când eram în lume, mi-a răpit-o si de multe ori m-a vrăjmăsit. Iar acum a pornit si oameni otrăvitori să mă omoare, si as vrea să-l dau în judecată". Zis-a lui bătrânul: "Precum te împaci, fiule, fă!". Zis-a fratele: "Cu adevărat, părinte, de va fi pedepsit, îi va fi de folos sufletului". Răspuns-a bătrânul: "Cum socotesti, fiule, fă!". Si a zis fratele: "Scoală-te, părinte, să facem rugăciune si voi merge la dregător!". Deci, sculându-se si rugându-se amândoi, când a venit să zică: "Si ne iartă nouă gresalele noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri", a zis bătrânul: "Si nu ne ierta nouă gresalele noastre, căci nici noi nu iertăm gresitilor nostri!". Apoi fratele i-a zis bătrânului: "Nu asa, părinte!". Iar bătrânul a zis: "Ba asa, fiule! Căci, cu adevărat, de vei voi să mergi la dregător să-ti facă tie dreptate, Siluan altă rugăciune nu-ti va face tie". Si punând fratele metanie, l-a iertat pe vrăjmasul său. (4-378)